Povestea saptamanii

Peştele-curcubeu

           În largul mării trăia un peşte. Nu era un peşte obişnuit. Era cel mai frumos peşte din întregul ocean. Haina lui de solzi strălucea în toate culorile curcubeului. Ceilalţi peşti îi admirau îmbrăcămintea colorată şi l-au numit peştele curcubeu.

„Vino, joacă-te cu noi, peşte-curcubeu!”

Dar peştele-curcubeu era mândru şi înota mai departe.

          Într-o zi, un peştisor albastru înota în urma sa. „Peşte-curcubeu, aşteaptă-mă! Dă-mi şi mie unul din solzii tăi minunaţi!”, strigă acesta. „Lasă-mă-n pace, pleacă de-aici!” Speriat, peştişorul albastru se îndepărtă şi povesti tuturor prietenilor săi păţania. Din clipa aceea, nici unul dintre peşti nu a mai vrut să aibă de-a face cu peştele-curcubeu. Îi întorceau spatele când, înotând, trecea pe lângă ei.

          La ce-i foloseau peştelui curcubeu solzii săi frumoşi, dacă nimeni nu-i admira? Acum era cel mai singuratic peşte din întregul ocean! Într-o zi îşi vărsă amarul unei stele de mare.

„Eu sunt doar aşa de frumos! De ce oare nu mă place nimeni?” „Într-o peşteră, în spatele stâncii de corali locuieşte înţeleapta caracatiţă Oktopus. Poate te poate ajuta ea...” îl sfătui steaua de mare.

          Peştele curcubeu găsi peştera. Ce întuneric era! De-abia putea vedea ceva. Deodată, văzu doi ochi luminoşi. „Te-am aşteptat”, zise Oktopus cu voce groasă. „Valurile mi-au povestit necazul tău. Ascultă sfatul meu: dă fiecărui peşte câte unul din  solzii tăi strălucitori. Nu vei mai fi cel mai frumos peşte din ocean, dar vei fi din nou vesel.”

         Dar..“ vru peştele curcubeu să mai spună ceva, Oktopus dispăruse însă într-un val adânc de cerneală.

       „Să dăruiesc solzii mei?”, îşi zise el îngrozit.”Niciodată! Nu! Cum aş putea eu să fiu fericit fără ei?” Deodată simţi o bătaie de aripioară lângă el. Peştişorul albastru venise din nou. „Peşte curcubeu, nu te supăra, te rog. Dă-mi şi mie un solzişor strălucitor.” Peştele curcubeu ezită. „Unul micuţ, micuţ de tot, se gândi el, doar n-o să-i duc dorul...”

        Cu mare atenţie îşi smulse cel mai mic din solzii lui.Uite, ţi-l dăruiesc şi acum lasă-mă-n pace!” „Mulţumesc, mulţumesc mult!”, zise peştişorul albastru cu mult curaj. „Tu eşti bun, peşte curcubeu!” Peştele curcubeu se simţi ciudat. El  se uită timp îndelungat în urma peştişorului albastru, care înota fericit în toate direcţiile.

       Ceilalţi peşti prinseră de veste şi încercuiră peştele curcubeu. Toţi voiau solzi  strălucitori. Peştele curcubeu împărţi solzi  tuturor şi  lui îi rămase unul singur. Dar era mai fericit ca niciodată.

       „Vino, peşte curcubeu, joacă-te cu noi!” strigară peştii.  „Vin, vin!” răspunse acesta şi înotă împreună cu ceilalţi peşti.