Toamna tarzie -poezia saptamanii

-Pui de vant, n-auzi ce-ti spun?
Da-te jos din pom acum !
Si-apoi, cauta-ti de drum!
Zi si noapte ti-e totuna,
Scuturi crengile intr-una!
Asta-i joaca? Zici ca-i toamna ?
Si ca numai ea te-ndeamna
Sa imi lasi copacii goi?
Sa pui frunzele-napoi!

-Nu... ca frunze aramii,
Ce plac toamnelor tarzii, 

In covoare nu prea sunt, 

Ii raspunse Pui-de-Vant.
Pentru asta strang de zor,
Sa le teasa in covor. —

-Deci, faci treaba intr-adins,
Singur spui, vezi ca te-am prins!

-Frunzele si-asa-s uscate,
Cad ele nescuturate.
Soarele si-a stins taciunii,
Norii stau in pragul lunii,
Iar eu sant morocanos.
Ce sa fac?
Sa ma dau jos?

-Da-te! Strangem amandoi
Frunzele c-un maturoi
Si le prindem iar in ram,
Alta rugaminte n-am.

 Insa toamna cea domoala
A strans frunzele in poala,
Ca sa teasa un covor
Pan-la anul viitor.